Voi începe cu un citat foarte sugestiv din Parag Khanna, una dintre cele mai strălucite minți când vine vorba despre geografia umană. Acesta spunea că geografia nu este destin, nu determină în mod absolut soarta oamenilor, statelor sau a umanității, ci „este ceea ce noi facem din ea! [1] ” Ancorându-mă în acest truism, intenționez să fac din această prezentare un mod de a înțelege realitățile migratorii prezente și viitoare și, parafrazându-l pe profesorul Charles Pirtle care a predat peste 20 de ani la Georgetown School of Foreign Service o materie numită „Harta lumii moderne”, să contracarez ignoranța geografică [2] și demografică și, respectiv, să arăt că geografia și harta lumii sunt „o coliziune în continuă evoluție a mediului cu politica, tehnologia și demografia.” [3] Fără a mai lungi vorba, vreau să reflectăm împreună asupra următoarelor întrebări: (1) de ce contează geografia umană? (2) și de ce imigrația este mai mult bună decât rea (mai ales pentru...
„Niciun inch prietenului sau dușmanului” spunea istoricul și scriitorul rus Nikolai Karamzin (1766-1826) [1] și „Unde a fost ridicat steagul rusesc, nu ar mai trebui coborât niciodată”, continua țarul Nicolae I (1796-1855). [2] Acestea sunt doar două dintre maximele geopolitice de anvergură ale perioadei țariste de după Petru I cel Mare. Acestuia i-a fost atribuit celebrul testament, a cărui esență era extinderea Imperiului Rus până la o mare caldă sau porturi cu ape calde. Prin ape calde se înțeleg porturi care nu îngheață deloc pe timpul unui an și pot fi folosite optim pentru transporturi în scop civil, comercial, dar, mai ales, militar. În acest context trebuie puse discuțiile privind stoparea războiului din Ucraina. Chiar dacă nu Petru I a fost autorul real al testamentului, deoarece era un fals grosolan scris, cel mai probabil, de un general polonez (Michał Sokolnicki) la cca. 100 de ani după moartea lui Petru, [3] a fost popularizat mai ale...